Am implinit 35 de ani!

Da, azi. Cum ma simt? Bine. Sunt tot eu, mai batrana putin, poate mai fericita. Am multe din ceea ce mi-am dorit, ar mai fi loc de cate ceva, dar, nu e cazul sa sar calul. Poate Dumnezeu mi-a dat mai mult decat meritam. Am un sot care ma iubeste, un copil asa cum l-am visat mereu, parinti care inca sunt alaturi de mine, prieteni.. Ce as putea dori mai mult?! Sa ramana toate asa cum sunt cat mai multa vreme, sanatate pentru mine si toti cei din jur, unele planuri sa devina reale si inca un copil. Cam astea sunt dorintele.
Cum ma vad la 35 de ani?Ce sunt eu astazi, sincer, imi place ce vad. E clar ca gresesc uneori (poate nu doar uneori..), ca orice om, dar sunt omul care mi-am dorit sa fiu. Sotie, mama, fiica, etc. Poate nu ma apropii de perfectiune in nimic, dar incerc. Stiu cand gresesc si stiu sa indrept greseli. Am invatat in 35 de ani si mai am de invatat inca multe, dar sper sa am cat mai mult timp sa invat, cat mai multi ani de acum incolo, macar la fel de frumosi ca ultimii 5...

E vara...

E vara si seamana prea mult cu o toamna tarzie. O vara plina de capricii asa cum suntem noi de multe ori . Capriciosi. Timpul parca vrea sa se razbune pe oameni. Soarele a fost mai zgarcit vara asta. Cand ne-a ars prea tare, cand s-a ascuns zile la rand...
Ma cuprinde tristetea cand privesc pe geam. Mai sunt doar cateva zile de vara si soarele sta ascuns dupa o perdea gri de nori. Cerul parca plange prea des in ultima vreme, iar noi, uitam sa mai privim in sus. ..

Asteptam vreme mai buna. Si vremuri mai bune... Si poate, nu atat de gri, poate un curcubeu, sau mai mult soare...