Ce ne dezamageste in viata ?

Uneori dezamagirile pe care ni le ofera "pe tava" unii semeni, isi fac loc prea des in viata noastra. Dar nu are rost sa mai vorbesc eu. Il las pe Grigore Alexandrescu sa o faca:



Un bou, ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

—Un bou în post mare? —- Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdeauna un dram de noroc.

Aşa de-a vieţei veselă schimbare,
Cum şi de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toţi mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.

Viţelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
„Mă duc — zise-ndată — niţel fân să-i cer.“

Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:
„Acum doarme — zice — nu-l poci supăra.“

— „Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată
După-prânz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ast somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.“

— „Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Primit în casă dacă vrei să fii.“

La o mojicie atâta de mare,
Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita.

Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socoteşte că unchiu-a orbit;
Căci fără-ndoială nu putea a crede
Că buna lui rudă să-l fi ocolit.

A doua zi iarăşi, prea de dimineaţă,
Să- găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.

„Boierule — zise — aşteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“
— „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.
N-am asfel de rude, şi nici voi să-l ştiu.

Nimeni nu-i perfect - mea culpa

Cum spuneam. Un nume pe un generic, in josul unei foi de ziar...Asta sunt eu.

In mine insa, e prea putin din numele aflat pe generic. Un om. O mama. O sotie, o fiica, o sora. Poate o prietena sau, poate, o simpla cunostinta.

Un om care nu are mereu rabdarea sau bunatatea necesara vizavi de semeni.
O mama care e nevoita sa-si certe uneori copilul desi il iubeste nespus (pana la cer si inapoi)
O sotie care uita de multe ori sa-i aminteasca sotului cat de mult il iubeste si cat de mult inseamna el pentru ea.
O fiica ajunsa la maturitate dar care a ramas totusi un copil

Cat despre prietenie sau simpla cunostinta, exista mereu loc de mai bine...

Cu intamplari banale in viata de zi cu zi. Cu sentimente prin care toti trecem.Cu vesti care vin, ni se intiparesc in suflet, smulg o parte din noi si pleaca.


Cat despre numele pe generic...Am reusit sa fac ce am visat copil fiind. Nu stiu daca e mai usor sau mai greu decat mi-am imaginat. Fiecare zi e altfel. Fiecare ceas aduce ceva nou. Frumos sau trist. Uneori rad, alteori plang. Apoi ma transform si incerc sa ma detasez. Sa fiu obiectiva. Sa relatez povestea nu intotdeauna asa cum o vad eu, ci asa cum este. Uneori, din lipsa de timp trec prea usor peste lucruri importante, alteori pun suflet in lucruri marunte